El zice cu mândrie, nălţând privirea-n sus:/
„Pe inimă şi paloş rugina nu s-a pus./
O! Doamne, Doamne sfinte, mai dă-mi zile de trai/
Pân′ ce-oi strivi toţi lupii, toţi şerpii de pe plai!/
Fă tu să-mi pară numai atunci paloşul greu,/
Când inima-nceta-va să bată-n pieptul meu,/
Ş-atunci inima numai de-a bate să încete,/
Când voi culca sub ţărnă a duşmanilor cete!”/
Apoi el strânge chinga pe zdravenele-i şale,/
Îşi face-o cruce, pleacă şi se coboară-n vale. (Vasile Alecsandri)
El zice cu mândrie, nălţând privirea-n sus:/
„Pe inimă şi paloş rugina nu s-a pus./
O Doamne Doamne sfinte mai dă-mi zile de trai/
Pân′ ce-oi strivi toţi lupii, toţi şerpii de pe plai?/
Fă tu să-mi pară numai atunci paloşul greu?/
Când inima-nceta-va să bată-n pieptul meu,/
Ş-atunci inima numai de-a bate să încete,/
Când voi culca sub ţărnă a duşmanilor cete?”/
Apoi el strânge chinga pe zdravenele-i şale,/
Îşi face-o cruce, pleacă şi se coboară-n vale! (Vasile Alecsandri)